Alexandru Vlad
Un jurnal
deschis.
Fragmente, gânduri și note de drum. O arhivă de idei, imagini și întrebări care rămân.
Tărâmul apei
O poezie despre sete, memorie și gândul adormit în piatră, scrisă la Cluj-Napoca în lumina aspră a unei după-amiezi de august.
Citește articolul ↗Jurnal — Note personale
07 articole în arhivă
Apusul umbrelor
La capătul sunetelor de pași ne așteaptă sirene din roci și, amorf, obscur, un vuiet a jale. Un poem despre trecere și dizolvare în întuneric.
Citește ↗
Arhitecții propriului sens
Tot ceea ce știm despre lume ne-a fost, într-o formă sau alta, predat. Fiecare certitudine pe care o purtăm în minte nu a apărut de la sine — ea a fost formulată de cineva care a privit realitatea prin propriul filtru.
Citește ↗
Anatomia unei căutări
Ai nevoie de o cameră, de întuneric, de un geam deschis. Și de linişte. Atât de multă linişte încât să poți auzi zgomotul din tine.
Citește ↗
Reluare
Pe urmele tale rămâne un gol, un pământ călcat prea adânc, unde iarba nu mai are curajul să apară. Tu ai luat lumina cu tine ca să poți crește.
Citește ↗
Timpul și căruciorul de la supermarket
Am fost astăzi la cumpărături și am zărit un cărucior abandonat în mijlocul parcării. Stătea acolo singur, între mașini, ca un obiect uitat de lume. M-am întrebat cât de repede trebuie să trăim ca să nu mai avem timp pentru atât.
Citește ↗
Versiuni ale noastre
Ne agățăm de amintiri cu dinții, ca și cum întreaga noastră existență ar depinde de ceea ce a fost. Rătăcim prin fotografii vechi ca prin ruinele unui oraș părăsit, în care ecoul încă ne mai spune numele.
Citește ↗„Scrisul nu este o fugă din realitate, ci o întoarcere în ea — mai înarmați.”
— Alexandru Vlad